Pegula și Cîrstea se retrag de la Singapore Open: șapte vedete care ratează turneul
Jessica Pegula, cap de serie numărul 1 și numărul 3 mondial, s-a retras de la Singapore Open. Americanca a anunțat că nu este încă pregătită să revină pe teren după o perioadă foarte solicitantă.
În ultimele săptămâni, Pegula a jucat 19 meciuri: finală la Washington, optimi la Canadian Open, finală la Cincinnati și semifinală la US Open. „Sunt foarte dezamăgită că trebuie să mă retrag de la Singapore. După săptămânile lungi și solicitante de la US Open, nu sunt încă pregătită să concurez la nivelul pe care îl pretind de la mine”, a scris ea.
Retragerea ei ridică la șapte numărul jucătoarelor care au părăsit tabloul. Alături de Pegula au ieșit și Diana Shnaider, Sorana Cîrstea, Ekaterina Alexandrova, Anastasia Potapova, Ann Li și Clara Tauson.
În urma acestor absențe, Mirra Andreeva devine noua favorită principală, iar Amanda Anisimova va capătă partea de jos a tabloului. Câștigătoarea pentru Alex Eala este evidentă: filipineza, numărul 18 WTA, este acum cap de serie numărul 3.
Turneul, trecut de la WTA 250 la WTA 500 și mutat în septembrie, își așteaptă încă înlocuitoarea lui Pegula. Elise Mertens, campioana ediției inaugurale din 2025, rămâne în lista favoritelor, alături de Maja Chwalińska, Sara Bejlek, Maria Sakkari și Barbora Krejčíková.
Elena Rybakina a refuzat 15 universități americane, contra voinței tatălui
Elena Rybakina, campioană la US Open și lider WTA la 27 de ani, a ales tenisul profesional în locul studiilor în SUA. Tatăl ei voia siguranța unui campus american. Ea a mers pe risc — și a ajuns printre cele mai bine plătite jucătoare din lume.
Săptămâna trecută a învins-o pe Aryna Sabalenka în finala US Open și i-a luat locul 1, deținut de belorusă aproape doi ani. Premiul: încă 5,5 milioane de dolari. În total, Forbes o plasează pe locul 10 în topul veniturilor din tenis: 11,4 milioane pe teren și 6 milioane din contracte (Nike, Adidas, Red Bull).
După liceu, Rybakina, născută la Moscova, avea de ales: facultate sau circuit. Tatăl insistă pe studii. Îi era teamă de accidentări și de situația financiară a familiei. Credea că o educație în străinătate e mai sigură. Avea circa 15 oferte de la universități americane.
„Am terminat școala și trebuia să decid dacă merg la facultate. Tata voia să merg, pentru că era îngrijorat. Vedea rezultatele, dar financiar ne era greu. Ca orice părinte, se temea să nu mă accidentez”, a spus ea WTA în 2020. „Aveam oferte în America, dar nici nu m-am gândit. Voiam să joc în continuare. Tata chiar voia să plec.”
A rămas pe teren. Mai târziu a spus că tenisul i-a adus, de fapt, o educație mai bună.
În 2018, la 19 ani, a trecut de la Rusia la Kazahstan. Federația kazahă i-a oferit finanțare și sprijin. A urcat treptat: primul Top 100 și primul titlu WTA la București, în 2019; cinci finale în 2020; Wimbledon 2022; finală la Australian Open 2023.
2025: a câștigat WTA Finals fără înfrângere — 5,235 milioane de dolari, atunci cel mai mare premiu din sportul feminin. 2026: Australian Open, apoi US Open și locul 1. Urmează WTA Finals, unde vrea să-și apere titlul.
După US Open a spus: „Nu mă așteptam la ceva de genul ăsta. Am avut o accidentare, dar totul s-a aliniat. Vin aici de 10 ani și nu am avut niciodată succes. E incredibil.”
WTA ar putea rămâne fără bani în 2027, deși tenisul feminin e în plină formă
Tenisul feminin trece printr-una dintre cele mai interesante perioade din ultimii ani, cu staruri puternice și rezultate imprevizibile. În culise, însă, situația financiară a WTA arată cu totul altfel. Potrivit datelor prezentate de turneu la întâlnirile din New York, organizația riscă să rămână fără lichidități în 2027 dacă pierderile actuale continuă.
Cifrele, preluate de The Telegraph, arată că WTA estimează să aibă în jur de 15 milioane de dolari cash la finalul lui 2026, în timp ce pierderile operaționale pentru acest an sunt estimate la 23 de milioane de dolari. Dacă ritmul se menține, conturile ar putea intra pe minus până în toamna lui 2027. Nu este vorba de faliment imediat, ci de un model de business tot mai greu de susținut. Noua președintă Valerie Camillo, care l-a înlocuit pe Steve Simon la finalul lui 2025, trebuie să restructureze organizația înainte ca problema să se agraveze.
Paradoxul este evident. Pe teren, WTA are povești: Elena Rybakina a ajuns pe locul 1, Aryna Sabalenka rămâne o forță, iar Coco Gauff, Iga Świątek și o generație tânără dau adâncime turneului. Problema nu este lipsa de interes sportiv, ci conversia acestei valori în venituri stabile.
Două schimbări agravează situația. WTA Finals părăsește Riad după încheierea anticipată a parteneriatului saudit și se mută la Indian Wells. Măsura evită controversele, dar WTA trebuie să suporte o parte mai mare din costurile organizării. În plus, investiția CVC Capital Partners din 2023 – 150 de milioane de dolari pentru 20% din operațiunile comerciale, eșalonate pe cinci ani – se încheie în 2027. Asta însemna circa 30 de milioane de dolari pe an, un sprijin important care dispare exact când presiunea financiară e maximă.
Diferența față de ATP rămâne mare: în 2024, turneul masculin a raportat 294 de milioane de dolari venituri, față de 142 de milioane pentru WTA. Organizația trebuie totuși să investească în creșterea tenisului feminin, în premii și în competitivitate comercială. Rezultatul e o ecuație dificilă: trebuie să cheltuie ca să întărească produsul, dar și să reducă costurile.
Camillo mizează pe piața americană, cu Gauff și alți jucători locali ca punct de atracție. Potențialul există, dar trebuie transformat în venituri concrete. Reducerea cheltuielilor poate prelungi perioada de supraviețuire, însă nu rezolvă problema structurală a veniturilor.
WTA se află astfel într-o poziție neobișnuită: cel mai mare risc nu e pe teren, ci în capacitatea de a construi un business suficient de solid ca să valorifice succesul sportiv. Cifrele sunt un semnal de alarmă, nu o sentință. Dacă tendința actuală persistă, realitatea din 2027 ar putea arăta foarte diferit.
Deținătorul titlului iese din competiție: Shelton îl învinge pe Alcaraz în cel mai târziu meci din istoria US Open
Era 3:35 dimineața când Ben Shelton l-a învins pe Carlos Alcaraz în sferturile de finală de la US Open, marți seara la New York. Americanul a câștigat cel mai târziu meci din istoria Grand Slam-ului american, după un super tie-break (6-7 [5], 6-1, 6-3, 1-6, 7-6 [7]), și s-a calificat în semifinale, unde îl așteaptă Frances Tiafoe.
Carlos Alcaraz nu va câștiga al treilea US Open în acest an.
Va avea loc o semifinală 100% americană între Shelton și Frances Tiafoe.
Pentru prima dată în istorie, niciun jucător cu un backhand cu o singură mână nu va fi în semifinalele unui Grand Slam în acest sezon
După eliminarea lui Stefanos Tsitsipas în optimile de finală de la US Open în noaptea de duminică spre luni, acum este sigur că niciun jucător cu backhand cu o singură mână nu va fi în ultima piață. O premieră în istoria Grand Slam-ului.
Poate fi un detaliu minor, dar pentru istoria tenisului înseamnă foarte mult. Prin faptul că a fost învins de Ben Shelton (6-2, 6-3, 6-4) în noaptea de duminică până luni, în optimile de finală ale US Open, Stefanos Tsitsipas nu numai că și-a încheiat turneul, deoarece s-a remarcat și absența unui jucător cu un backhand cu o singură mână, având în vedere că a fost singurul cu această particularitate încă în dispută.
Această absență fusese deja observată la Australian Open, Roland-Garros și Wimbledon, ceea ce înseamnă că niciun jucător de pe spate cu un backhand cu o singură mână nu a ajuns în semifinalele unui turneu de Grand Slam, în 2026. În istoria tenisului, din 1877, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
„Am aruncat o privire în anii 1950, cred că 97% sau 98% dintre jucători jucau backhand-ul unei mâini. Astăzi, sunt literalmente 2% sau 3%, “a spus grecul într-o conferință de presă, pentru a încerca să înțeleagă această absență. Este o astfel de mișcare tradițională și clasică, este păcat să o pierzi. Tenisul a fost odată jucat cu o mare varietate de stiluri, dar astăzi toată lumea joacă la fel”, a adăugat Stefanos Tsitsipas.
Gaël Monfils, cadou de 40 de ani: turul 2 la US Open
De ziua lui, Gaël Monfils a învins 2-6, 6-1, 6-2, 6-0 pe Adolfo Vallejo și s-a calificat în turul 2 la US Open.
Francezul a început greu, dar s-a regăsit din setul doi: 37 de lovituri câștigătoare, 15 urcări reușite la fileu din 19 și un public care i-a cântat „Happy Birthday” pe Louis Armstrong.
Gael Monfils este acum cel mai în vârstă jucător rămas în turneu, după eliminarea lui Stan Wawrinka. În ultimele 40 de ani, doar el și Jimmy Connors au câștigat un meci la US Open la 40 de ani — amândoi chiar de ziua lor.
Urmează meciul cu Learner Tien, cap de serie 14.
Jaqueline Cristian anunță revenirea în 2027
Jaqueline Cristian a decis să închidă sezonul 2026 și să-și programeze revenirea pentru 2027. Mesajul jucătoarei române, publicat după o perioadă de recuperare după operația la genunchi, pune sănătatea înaintea grabei de a reveni pe circuit.
Românca de 28 de ani, care a atins în mai 2026 cea mai bună clasare a carierei, locul 28 WTA, nu a mai jucat de la Wimbledon. Problemele la genunchi au forțat-o să se retragă de la Iași Open, să intre în operație în iulie și să rateze US Open.
În anunțul său, Cristian a scris: „Am învățat că revenirile nu se întâmplă întotdeauna după calendarul pe care ni-l dorim. Recuperarea merge bine și progresez în fiecare zi, dar am avut și câteva reveniri înapoi pe parcurs. După ce m-am gândit bine, am decis să închei sezonul aici și să-i dau corpului timpul de care are nevoie ca să se recupereze complet. Bineînțeles că mi-aș dori să fiu deja din nou pe teren, competițional. Dar acum cel mai inteligent lucru pe care îl pot face e să am răbdare, să am încredere în proces și să-mi pun toată energia în reconstrucție.
Nu vreau să mă grăbesc să revin. Vreau să revin pregătită. Mai puternică, mai înfometată și mai bună decât înainte.
Nu e finalul de sezon pe care mi l-am imaginat, dar poate e începutul unei reveniri și mai bune.Ne vedem anul viitor.”
Mesajul este unul de prudență, nu de retragere. Cristian spune că nu vrea o revenire grăbită, ci una în care să fie pregătită fizic. Pentru fanii tenisului românesc, 2027 devine astfel noul punct de start.
Diane Parry: „Nu e cea mai plăcută persoană de pe circuit”
La doar două zile după ce a câștigat primul ei titlu WTA 500, la Monterrey, franceza Diane Parry a trecut cu succes de turul întâi la US Open. Parisianca a învins-o luni pe elvețianca Viktorija Golubic, scor 7-5, 6-4, și a vorbit imediat după meci despre tranziția dificilă și despre obiectivele ei.
„Am avut ocazia să mă adaptez puțin pe teren duminică seara, am dormit o noapte scurtă și apoi am reluat. Nu aveam cea mai mare energie, dar sunt mulțumită că am reușit să fac față cu ce aveam. Știam că condițiile vor fi diferite și că nivelul de energie va fi mai scăzut, așa că a trebuit să mă descurc”, a explicat Parry.
În treacăt, a dezvăluit și că și-a recuperat tot bagajul la New York (rachete, ținute, corzi) și că Alycia Parks a refuzat să-i împrumute corzi. „Nu e cea mai plăcută persoană de pe circuit, deci nu mă deranjează să o spun.”
Jucătoarea a recunoscut că terenurile din Monterrey, situate la altitudine, erau rapide și mingea zbura altfel. La New York, terenul i se pare mai lent, ceea ce o obligă să-și ajusteze planurile de lovitură și poziționarea. „Nu e ideal ca înlănțuire de turnee, dar săptămâna trecută a fost plină de lucruri pozitive. Încerc să păstrez totul în mine și să transmit asta în meciurile următoare.”
Parry a spus că nu simte o presiune specială, dar își dorește să confirme și să meargă departe. „Am în cap să ajung în a doua săptămână aici, dar drumul e lung. Sunt mai multe meciuri de jucat, trebuie să recuperez bine și să mă pregătesc cât mai bine.”
Zheng Qinwen donează 150.000 de dolari victimelor inundațiilor de la granița China-Nepal
Campioana olimpică la tenis Zheng Qinwen a donat un milion de yuani (aproximativ 150.000 de dolari) pentru eforturile de ajutorare după inundațiile devastatoare și alunecările de teren care au lovit zona de graniță dintre Tibetul chinez și Nepal.
Tenismena chineză de 23 de ani, câștigătoare a medaliei de aur la simplu feminin la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, a făcut anunțul prin intermediul unui cont de social media al Federației Chineze de Caritate. Organizația a precizat că sportiva „va continua să urmărească îndeaproape evoluția operațiunilor de salvare” și le-a urat celor din zona afectată să depășească cât mai repede greutățile și să-și reconstruiască locuințele.
Inundațiile de tip tsunami, provocate de topirea ghețarilor, au făcut prăpăd săptămâna trecută. Bilanțul provizoriu indică peste 900 de morți confirmați și aproape 4.500 de persoane date dispărute.
Nu este prima dată când Zheng Qinwen intervine financiar în astfel de situații. În 2025 a donat o sumă similară după un cutremur în Tibet.
În prezent, jucătoarea se află la New York, unde participă la US Open.
Novak Djokovic după înfrângerea cu Mariano Navone: „Am urât aproape fiecare moment petrecut pe teren”
Într-o scurtă apariție în zona mixtă, la ieșirea de pe stadionul Arthur Ashe, Novak Djokovic a dezvăluit că a suferit „de vărsături, greață și dureri peste tot” pe tot parcursul meciului. A confirmat astfel că suferă de la începutul sezonului de o problemă recurentă a cărei origine nu o cunoaște.
”Cred că era evident că am avut o senzație îngrozitoare pe teren. E ceva ce trag după mine, din păcate, aproape în fiecare meci din acest an. Știți, vărsături, greață, o problemă adevărată la acest nivel. Apoi tot corpul începe să se prăbușească, cu crampe și dureri peste tot, iar la final, spatele a cedat, la fel și umărul, și nu am putut încheia meciul. Aveam un break avans în setul al patrulea, dar am luptat tot meciul de la al patrulea game. Din nou, nu vreau să-i scad nimic din victorie. Felicitări lui. E un tip simpatic, un luptător. Dar, ei bine, chiar nu m-am distrat” a declarat Novak Djokovic.
Reporterul întreabă: V-ați gândit să abandonați?
Novak Djokovic: Da, m-am gândit. M-am gândit, dar apoi am câștigat un set, apoi un al doilea. Așa că mi-am zis: „Bine, poate există o șansă.” Și nu voiam să abandonez în setul al patrulea sau al cincilea, voiam să duc meciul până la capăt. Din punctul de vedere al publicului și al susținerii lui, a fost incredibil. Au încercat să mă reîncarce în momentele importante, și îmi pare foarte rău că nu am jucat atât de bine pe cât ar fi trebuit, putut sau vrut pentru ei.